MUST, musturi, s.n. 1. Suc dulce care nu a început încă să fermenteze, obţinut prin zdrobirea şi presarea boabelor de struguri sau, p. ext., a altor fructe ori plante. 2. Zeamă, suc pe care îl conţin unele fructe. 3. Sevă arborilor. 4. (Pop.) Zeamă din gunoiul vitelor. 5. Lichid cu care este îmbibat pământul după topirea zăpezii. – Lat. mustum.

MUST s. v. cidru, hidromel, mied, păducel, sevă, suc.

MUST s. (pop.) pişat, pişălău, (reg.) mujdar, mursă, mustalău, mustăraie, mustăreaţă, mustărie, musteală, mustoare, pişătoare. (Lichidul care se scurge din gunoiul vitelor se numeşte ~.)

must s. n., pl. músturi

MUST ~uri n. 1) Lichid dulce obţinut prin zdrobirea şi presarea boabelor de struguri (sau ale altor fructe), care încă n-a început să fermenteze. 2) pop. Lichid nutritiv care circulă în vasele plantelor; sevă. 3) Zeamă de băligar. /<lat. mustum

must3004dexonline.ro