TIRÁN, -Ă, tirani, -e, subst., adj. 1. S.m. Stăpânitor absolut al unui stat sau al unei cetăţi greceşti din antichitate (care guverna cu cruzime); p. gener. şef de stat care conduce în mod absolut; despot. 2. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care încearcă să-şi impună voinţa în orice împrejurare, care asupreşte pe cei din jur; (om) crud, nemilos. – Din ngr. tirannos, fr. tyran.

TIRÁN s., adj. (POL.) 1. s. despot, satrap. (A fost un adevărat ~ în timpul guvernării sale.) 2. adj. despotic. (Domn ~.)

tirán s. m., adj. m., pl. tiráni; f. sg. tiránă, g.-d. art. tiránei, pl. tiráne

TIRÁN¹ ~i m. 1) Conducător absolut al unei ţări care guvernează în mod arbitrar şi cu cruzime; dictator; despot; potentat. 2) fig. Persoană autoritară care îşi impune voinţa în mod despotic; satrap; dictator; despot. /<ngr. tírannos, fr. tyran

TIRÁN² ~ă (~i, ~e) Care terorizează pe alţii; cu manifestări dictatoriale. /<ngr. tírannos, fr. tyran