|
|
toci. 9 rezultate gasite
TOCI2 s.n. Numele unui joc de cărţi. ♦ Cuvânt care marchează o greşeală în acest joc. – Et. nec.
TOCÍ1, tocesc, vb.IV. 1. Tranz. şi refl. A face sau a deveni mai puţin ascuţit, mai puţin tăios; a (se) roade, a (se) uza prin întrebuinţare, prin frecare, prin lovire etc. ♦ Tranz. Fig. A uza, a slei răbdarea, puterea etc. cuiva. 2. Tranz. A ascuţi un obiect la tocilă. 3. Tranz. Fig. A-şi însuşi mecanic lecţiile, învăţându-le pe dinafară; (cu sens atenuat) a insista îndelung în învăţarea unei lecţii, unei materii etc. – Din sl. točiti.
A (se) toci ≠ a (se) ascuţi
TOCÍ vb. 1. a se ştirbi. (Cuţitul s-a ~.) 2. a (se) scâlcia. (I s-au ~ tocurile.) 3. a (se) roade, a (se) uza. (Covorul s-a ~.) 4. a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) ponosi, a (se) roade, a (se) strica, a (se) uza. (Hainele i s-au ~ de tot.)
tocí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tocésc, imperf. 3 sg. toceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. toceáscă
toci s. n.
A TOC//Í ~ésc tranz. 1) (unelte metalice de tăiat) A ascuţi cu tocila. 2) A face să se tocească. 3) fig. (răbdarea, puterile etc.) A face să slăbească. 4) fam. (lecţii) A învăţa mecanic, citind de multe ori; a bucheri. /<sl. tociti
A SE TOC//Í se ~éşte intranz. 1) (mai ales despre unelte metalice de tăiat) A deveni mai puţin ascuţit prin întrebuinţare îndelungată sau neglijenţă; a se tâmpi. 2) (despre obiecte) A se roade prin întrebuinţare îndelungată sau lovire. /<sl. tociti
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
