TRĂDÁRE, trădări, s.f. Acţiunea de a (se) trăda şi rezultatul ei; infracţiune, faptă reprobabilă comisă de cel care trădează. – V. trăda.

TRĂDÁRE s. v. adulter, infidelitate, înşelă-ciune, necredinţă.

TRĂDÁRE s. 1. vânzare, (înv.) prodiţie, prodosie. (~ de patrie.) 2. (înv.) hainie, hainlâc, predanie. (Condamnat pentru ~.) 3. v. înşelare. 4. v. au-todemascare.

trădáre s. f., g.-d. art. trădării; pl. trădări