TÚNDERE, tunderi, s.f. 1. Acţiunea de a (se) tunde şi rezultatul ei. 2. Operaţie de finisare a ţesăturilor cu ajutorul unor maşini speciale, pentru a le uniformiza şi netezi. – V. tunde.

TÚNDERE s. tuns, tunsoare, (rar) tunsură. (~ lânii de pe oi.)

túndere s. f., g.-d. art. túnderii; pl. túnderi