TÚNDE, tund, vb. III 1. Tranz. şi refl. A(-şi) scurta, a(-şi) reteza, a(-şi) tăia părul, barba sau mustaţa. ♦ Tranz. A tăia lâna sau părul de pe corpul unui animal. ♦ Tranz. P. anal. A tăia în mod egal fibrele unei ţesături, iarba, frunzele, crengile copacilor etc. 2. Tranz. (În ritualul bisericii ortodoxe) A tăia părul de pe capul unui bărbat înainte de a-l călugări; p. ext. a călugări. 3. Tranz. (Fam.; în expr.) A o tunde = a fugi (pe furiş), a dispărea, a o şterge. – Lat. tondere.

TÚNDE vb. (reg.) a (se) reteza. (A se ~ la frizer.)

TÚNDE vb. v. călugări, reteza.

túnde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tund, 1 pl. túndem, perf. s. 1 sg. tunséi, 1 pl. túnserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. túndă; ger. tunzând; part. tuns

A TÚNDE tund tranz. 1) (păr, barbă, mustăţi, iarbă, lăstari etc.) A reteza scurt. 2) (păr, barbă, lână) A înlătura complet (până la piele). 3) (fiinţe) A lipsi (total sau parţial) de păr sau de lână. 4) (arbori, arbuşti) A lipsi de vârfuri. /<lat. tondere