TURBÁRE, turbări, s.f. 1. Boală infectocontagioasă comună omului şi animalelor, provocată de un virus, caracterizată prin accese nervoase violente, stări de agitaţie, urmate de paralizie şi apoi de moarte; rabie, turbăciune, turbă². 2. Fig. Mânie, furie nestăpânită; înverşunare, turbăciune. ♢ (Pop.) Turbare de cap = zăpăceală, confuzie. ♦ Intensitate; violenţă. Vântul bate cu turbare. – V. turba.

TURBÁRE s. v. ciumăfaie, furie, înverşunare, laur, mânie.

TURBÁRE s. (MED.) rabie, (pop.) turbă, (înv.) turbăciune. (Bolnav de ~.)

turbáre s. f., g.-d. art. turbării; pl. turbări

TURB//ÁRE ~ări f. 1) Boală cauzată de o infecţie virotică la animale, transmisibilă şi omului, care se manifestă prin afecţiuni ale sistemului nervos central (paralizie, convulsii); rabie. 2) fig. Mânie nestăpânită; furie. ♢ ~ de cap zăpăceală; confuzie. [G.-D. turbării] /v. a turba