TURNĂTORÍE, (1, 3) turnătorii, s.f. 1. Atelier, secţie, întreprindere în care se execută operaţiile de turnare¹ a metalelor. 2. Meseria turnătorului (1); tehnica turnării metalelor. 3. Fig. Pâră, denunţ, calomnie la adresa cuiva. – Turnător + suf. -ie.

TURNĂTORÍE s. (IND.) (rar) fonderie. (Secţia de ~ a uzinei.)

turnătoríe s. f., art. turnătoría, g.-d. art. turnătoríei; (ateliere, denunţuri) pl. turnătoríi, art. turnătoríile

TURNĂTORÍ//E ~i f. 1) Atelier (sau secţie într-o întreprindere) unde se execută operaţii de turnare a metalelor în forme. 2) Tehnica turnării metalelor. 3) rar Meseria turnătorului. 4) fam. Informare a unor persoane sau organe în drept despre comiterea unei infracţiuni; denunţ; pâră. [G.-D. turnătoriei] /turnător + suf. ~ie