UŞURÍNŢĂ, uşurinţe, s.f. 1. Faptul de a fi uşor (de făcut); facilitate. ♢ Loc. adv. Cu (multă sau mare) uşurinţă = a) fără greutate, fără efort; b) cu indiferenţă, cu nepăsare; în mod superficial. ♦ (Rar) Înlesnire, avantaj, favoare. 2. Nesocotinţă, neseriozitate; superficialitate. 3. (Înv.) Înviorare, întremare (a unui bolnav). 4. (Înv.) Însuşire a unui lucru lipsit de greutate. – Uşor² + suf. -inţă.

Uşurinţă ≠ greutate

UŞURÍNŢĂ s. 1. facilitate, înlesnire, simplitate, (livr.) lejeritate, (rar) lesniciune, uşurătate, uşurime. (~ rezolvării unei probleme.) 2. v. înde-mânare. 3. v. sprinteneală. 4. v. avantaj. 5. v. super-ficialitate.

uşurínţă s. f., g.-d. art. uşurínţei; (manifestări) pl. uşurínţe

UŞURÍNŢ//Ă ~e f. Caracter uşor. ♢ Cu ~ a) fără eforturi; b) cu nepăsare; cu indiferenţă. [G.-D. uşurinţei] /uşor + suf. ~inţă