|
|
uimire. 3 rezultate gasite
UIMÍRE, uimiri, s.f. Faptul de a uimi; mirare, admiraţie, emoţie profundă (şi neaşteptată); surprindere. – V. uimi.
UIMÍRE s. 1. minunare, stupefiere, surprindere, uluială, uluire, (înv.) minune, uimeală. (~ cuiva în faţa unui lucru neaşteptat.) 2. consternare, perplexitate, stupefacţie, stupoare, surprindere, surpriză, uluială, uluire, (rar) consternaţie. (A avut un moment de adevărată ~.)
uimíre s. f., g.-d. art. uimírii; pl. uimíri
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
