ULÚC, uluce, s.n. 1. Jgheab făcut din scânduri ori scobit într-un trunchi de copac sau în piatră, din care se adapă vitele sau în care li se pune nutreţul. 2. Canal de lemn sau tablă pus de-a lungul streşinii caselor, pentru a aduna şi a conduce spre burlane apa de pe acoperişuri. ♦ Canal, ţeavă pentru captarea şi scurgerea apei dintr-un izvor. 3. Jgheab de scânduri prin care curge apa pentru a pune în mişcare o moară; lăptoc, scoc (1). ♦ Jgheab prin care curge (la moară) făina măcinată. 4. Scobitură, şanţ făcut de-a lungul unei piese de lemn, pentru a se putea îmbina cu altă piesă. – Din tc. oluk.

ULÚC s. 1. v. adăpătoare. 2. (reg.) şipot. (~ la streaşina casei.) 3. v. scoc. 4. v. jilip. 5. nut.

ulúc s. n., pl. ulúce

ULÚ//C ~ce n. 1) Vas făcut din scânduri ori scobit într-un trunchi de copac sau în piatră, folosit pentru adăpatul vitelor; adăpătoare. 2) Jgheab pentru scurgerea apei de ploaie, fixat sub acoperişul caselor; streaşină. 3) Canal din scânduri prin care curge apa pentru a pune în mişcare roata unei mori; lăptoc; scoc. 4) Jgheab prin care curge făină la moară. 5) Şanţ mic făcut pe muchia unei piese de lemn pentru a se îmbina cu altă piesă. /<turc. oluk