ULÚCĂ, uluci, s.f. 1. Scândură groasă întrebuinţată în construcţii, mai ales la facerea gardurilor şi a împrejmuirilor. 2. Gard din scânduri; zăplaz. – Probabil refăcut din uluce (pl. lui uluc).

ULÚCĂ s. 1. (înv. şi reg.) stobor, (Olt. şi Munt.) ştachetă. (Gard de ~i.) 2. v. gard.

ulúcă s. f., g.-d. art. ulúcii; pl. ulúci

ULÚ//CĂ ~ci f. 1) Scândură groasă din care se fac garduri. 2) Îngrăditură făcută din astfel de scânduri. /<Din uluce pl.