ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. şi refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ♢ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacţie deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcţie un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a făţui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere.

ÚNGE vb. 1. v. gresa. 2. a întinde. (~ untul pe pâine.) 3. a (se) mânji. (S-a ~ cu nămol, la mare.) 4. a da. (Îşi ~ piciorul cu alifie.) 5. v. mirui. 6. v. înscăuna.

ÚNGE vb. v. lipi, mitui, spoi, şperţui, vărui.

únge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeţi, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; part. uns

A ÚNGE ung tranz. 1) A acoperi cu un strat gras sau vâscos (în scopuri alimentare, igienice sau de protecţie). ~ pâinea cu unt. ~ pielea cu unsori. ♢ ~ (pe cineva) cu miere la inimă a-i face cuiva o mare plăcere. ~ gâtul a bea (puţin). ~ osia a mitui. ~ cu var a vărui. ~ cu lut a murui; a lipi. 2) A face să fie murdar; a acoperi cu pete de grăsime; a murdări; a mânji; a păta. ♢ ~ ochii a) a induce în eroare; a înşela; b) a da ceea ce trece printre degete. 3) A învesti în funcţia de monarh sau demnitar bisericesc. /<lat. ungere