UREMÍE, uremii, s.f. Creşterea patologică a cantităţii de uree sau de acid uric din sânge când rinichiul bolnav nu le poate elimina în întregime. – Din fr. urémie.

uremíe s. f., art. uremía, g.-d. art. uremíei; pl. uremíi, art. uremíile

UREMÍ//E ~i f. Stare patologică constând în intoxicaţia generală a organismului, provocată de creşterea excesivă a cantităţii de uree din sânge. [G.-D. uremiei] /<fr. urémie