URSÍT, -Ă, ursiţi, -te, adj., s.f. (În credinţele şi basmele populare) 1. Adj. (Despre viaţa, soarta etc. cuiva) Care a fost stabilit de mai înainte; menit, predestinat. ♦ (Substantivat) Persoană considerată ca fiind predestinată să devină soţ (sau soţie) cuiva; ursitor (1). 2. S.f. Destin, soartă; fatalitate. 3. S.f. Ursitoare, v. ursitor (2). – V. ursi.

ursít adj. m., s. m., pl. ursíţi; f. sg. ursítă, pl. ursíte

URSÍ//T ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Persoană predestinată să devină soţul sau soţia cuiva. /v. a ursi.