UZÍNĂ, uzine, s.f. 1. Întreprindere industrială de mari proporţii în care se produc utilaje, semifabricate sau materii prime pentru alte industrii. 2. Instalaţie producătoare de energie electrică, termică sau de alimentare cu apă a unei aşezări, a unei zone, a unei locuinţe. (În sintagma) Uzina verde = natura, vegetaţia privite ca sursă de energie şi hrană. – Din fr. usine.

UZINÁ, uzinéz, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei maşini-unelte. 2. A fabrica un produs într-o uzină. (din fr. usiner) [def., etim. MDN]

UZINÁ, uzinez, vb. I. Tranz. (Rar) A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei maşini-unelte. – Din fr. usiner.

UZÍNĂ s. fabrică, (reg.) maşină, (germanism, în Ban.) vere, (înv.) cherhana. (~ de produse feroase, de medicamente.)

uziná vb., ind. prez. 1 sg. uzinéz, 3 sg. şi pl. uzineáză

uzínă s. f., g.-d. art. uzínei; pl. uzíne

A UZIN//Á ~éz tranz. 1) (materiale) A produce la o uzină. 2) (piese) A prelucra cu ajutorul maşinilor-unelte. /<fr. usiner

UZÍN//Ă ~e f. Întreprindere industrială de mari proporţii, care produce, în special, utilaje şi semifabricate. ~ de maşini agricole. ~ de frigidere. ♢ ~ (termo)electrică complex de instalaţii şi de construcţii pentru transformarea energiei termice în energie electrică. [G.-D. uzinei] /<fr. usine