VĂCĂLÍE, văcălii, s.f. 1. Marginea de lemn sau de tinichea a sitei, a ciurului şi a baniţei. 2. Numele mai multor specii de ciuperci necomestibile, cu consistenţă lemnoasă, care cresc pe trunchiul arborilor: a) văcălie de brad = ciupercă a cărei pălărie este acoperită cu o crustă de culoare galbenă-roşcată (Fomes pinicola); b) văcălie de fag = ciupercă de forma unei etajere, de culoare brună-negricioasă (Ganoderma applanatum); c) văcălie de mesteacăn = ciupercă în formă de copită, cenuşie-roşcată, acoperită cu o pieliţă subţire şi netedă (Placodes betulinus); d) văcălie de salcie = ciupercă cu pălăria bombată, albă, apoi brună, cu miros plăcut de anason (Trametes suaveolens). – Veacă (reg. „văcălie“ < sl.) + suf. -ălie.

VĂCĂLÍE s. v. bor, margine.

VĂCĂLÍE s. 1. veşcă, (Transilv.) veacă. (~ sitei, a ciurului.) 2. v. iască. 3. văcălie de fag v. babiţă, iască.

văcălíe s. f., art. văcălía, g.-d. art. văcălíei; pl. văcălíi, art. văcălíile

VĂCĂLÍ//E ~i f. 1) Marginea de lemn ori de tinichea a sitei sau a ciurului. 2) Nume dat unor specii de ciuperci necomestibile, cu consistenţă lemnoasă, care cresc pe trun-chiurile arborilor. [G.-D. văcăliei] /<sl. vieko + suf. ~ălie