VÁLE, văi, s.f. 1. Depresiune, adâncitură de teren alungită, străbătută (permanent sau vremelnic) de o apă curgătoare; regiune de şes situată sub nivelul ţinuturilor din jur (şi udată de o apă curgătoare). ♢ (În limbajul biblic) Valea plângerii (sau a lacrimilor) = pământul (considerat ca loc al suferinţelor şi al durerii). ♢ Loc. adj. şi adv. (De) mai la vale = (de) mai departe, care urmează, în continuare. ♢ Loc. adv. la vale = la coborâş; în jos; în josul apei. De vale = la capătul coborâşului, acolo unde începe valea; mai departe (în sensul coborârii). ♢ Expr. (Fam.) A-şi lua valea = a pleca, a fugi (de undeva). ♦ (Fam.; cu valoare de interj.; art.) Pleacă! plecaţi (imediat)! 2. (Reg.) Apă curgătoare; albia unei ape curgătoare. – Lat. vallis.

Vale ≠ deal

VÁLE s. v. albie, curs, matcă, vad.

VÁLE s. 1. (GEOGR.) (prin nord-estul Olt.) sască, (înv.) zăpodie. (O ~ largă între munţi.) 2. v. bazin. 3. (GEOL., GEOGR.) vale glaciară = trog.

vále s. f., art. válea, g.-d. art. văii; pl. văi

vale adanca si ingusta sapata intr-un ghetar, invadata ulterior de apa marii