BAZÍN, bazine, s.n. 1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni, construit din metal, din piatră, din ciment etc. ♦ Rezervor de apă amenajat pentru înot sau pentru sporturile care se practică în apă. 2. (Şi în sintagma bazin hidrografic) Regiune din care un râu, un fluviu, un lac sau o mare îşi adună apele. ♦ Regiune delimitată de albiile tuturor afluenţilor unui râu sau ai unui fluviu. ♢ Bazin portuar = parte a unui port, special amenajată pentru staţionarea vaselor (în vederea încărcării şi descărcării lor). ♦ Regiune geografică bogată în zăcăminte de minereuri, în special de cărbuni. 3. (Anat.) Cavitate situată în partea inferioară a abdomenului şi constituită din oasele iliace; pelvis. – Din fr. bassin.

BAZÍN s. 1. rezervor. (~ pentru lichide.) 2. (înv. şi pop.) scăldătoare. (~ de înot.) 3. (GEOGR.) vale. (~ul Dunării.) 4. (GEOL.) bazin magmatic = focar magmatic. 5. (ANAT.) pelvis, (pop.) prag, (înv.) lighean.

bazín s. n., pl. bazíne

BAZÍN ~e n. 1) Rezervor mare deschis, construit special pentru colectarea unui lichid, în special a apei, destinat unor operaţii tehnice sau practicării înotului. 2) Regiune din care îşi colectează afluenţii un râu sau un fluviu. ~ul Dunării. 3) Regiune bogată în zăcăminte naturale. ~ carbonifer. 4) mar.: ~ portuar parte a unui port amenajată special pentru staţionarea navelor. 5) anat. Parte a scheletului omenesc situată la baza trunchiului formată din oasele iliace; pelvis. /<fr. bassin

BAZÍN s.n. 1. Rezervor mare de apă, alimentat de obicei de la o sursă. ♦ (Mar.) Parte a unui port amenajată special pentru staţionarea navelor. 2. Regiune de unde îşi adună afluenţii un râu sau un fluviu. 3. Regiune în care se găsesc zăcăminte de minereuri. 4. Cavitate cuprinsă între oasele iliace; pelvis. [Pl. -ne, -nuri, var. basin s.n. / < fr. bassin].

BAZÍN s. n. 1. rezervor mare de apă, alimentat de la o sursă. 2. suprafaţă de apă în incinta unui port pentru staţionarea navelor. 3. regiune de unde un curs de apă îşi adună afluenţii. 4. regiune cu zăcăminte de minereuri. 5. vas din metal, piatră sau ceramică, conic ori în formă de calotă sferică. ♢ element de arhitectură constând dintr-o cavitate prismatică sau cilindrică, destinată să conţină apă. 6. parte inferioară a cavităţii abdominale, între oasele iliace; pelvis. (<fr. bassin)

bazín (-ne), s.n. – 1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni. – 2. Pelvis. – 3. Regiune din care un rîu, fluviu etc. îşi adună apele. – Var. basin. Fr. bassin. Ortografia basin nu este fonetică. În rom. pare că s-a pronunţat totdeauna cu z, poate prin falsă asociere cu bază.