VELÍT, veliţi, adj. (În evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Care ocupa primul loc în ierarhia boierilor; de rangul întâi; mare. – Vel + suf. -it.

VELÍT s. v. magnat.

VELÍT adj. v. mare.

velít adj. m., pl. velíţi

VELÍ//T ~ţi adj. şi substantival înv. (despre boieri) Care se afla pe treptele de sus ale ierarhiei rangurilor; de prim rang. /Din vel

VELÍT s.m. (La romani) Soldat din infanteria uşoară care stătea în fruntea legiunilor sau între cohorte şi centurii. ♦ Soldat din armatele napoleoniene cu însărcinări de infanterie uşoară. [Cf. fr. vélite, it. velite, lat. veles].