VENTÍL, ventile, s.n. Piesă care serveşte ca organ de închidere a unei supape. [Pl. şi: ventiluri] -Din germ. Ventil.

VENTÍL s. (TEHN.) 1. supapă, (pop.) răsuflătoare. (~ al unei valve.) 2. v. registru.

ventíl s. n., pl. ventíle

VENTÍL ~e n. tehn. (la unele aparate sau maşini) Dispozitiv care serveşte ca organ de închidere şi deschidere a unui orificiu prin care circulă un fluid; supapă. /<germ. Ventil

VENTÍL s.n. 1. Supapă. 2. Diodă redresoare. [Pl. -le, -luri. / < germ. Ventil].