REGÍSTRU, registre, s.n. 1. Condică, caiet, sistem de fişe etc. în care se înregistrează diferite date şi acte cu caracter administrativ, comercial etc. ♢ Registru de bord = jurnal de bord pe o navă. Registru de casă = condică ce se ţine obligatoriu de către fiecare casierie şi în care se înscriu zilnic, în ordine cronologică, încasările şi plăţile făcute de aceasta. Registru de stare civilă = condică în care sunt trecute acte de stare civilă privitoare la naştere, căsătorie, deces etc. 2. Sertar sau clapă de oţel, de fontă, de material ceramic etc., care serveşte la reglarea tirajului sau la închiderea canalelor de fum de la căldările de abur sau de la cuptoarele industriale. 3. (Arhit.) Suprafaţă cuprinsă între două profiluri orizontale care se întind pe toată lungimea unei faţade. ♦ Fiecare dintre zonele în care este împărţită o suprafaţă decorativă. 4. Ansamblul semnelor de reper care indică suprapunerea exactă a tiparului pe ambele feţe ale hârtiei. 5. (În sintagma) Registrul navelor = instituţie de stat sau particulară organizată în scopul stabilirii normelor tehnice de construcţie, de recepţie şi de exploatare a navelor comerciale. 6. Dispozitiv utilizat în centralele telefonice automate la înregistrarea automată a numărului telefonului chemat. 7. Întinderea scării muzicale a unui instrument sau a unei voci, cuprinsă între nota cea mai de jos şi nota cea mai de sus pe care le poate emite instrumentul sau vocea respectivă, fără schimbarea timbrului. ♦ (Concr.) Grupul tuburilor sau butoanelor de acelaşi timbru ale unui instrument muzical. 8. (Inform.) Dispozitiv folosit în calculatoarele electronice, destinat păstrării temporare a informaţiei. – Din fr. régistre, it. registro, germ. Register.

REGÍSTRU s. v. conţinut, cuprins, sumar, tablă de materii.

REGÍSTRU s. 1. v. condică. 2. (CONT.) registru de casă = jurnal de casă; registru de partizi v. cartea mare. 3. (TEHN.) sertar, şuber, ventil. (~ la o conductă.) 4. v. ambitus. 5. (MUZ.) (înv.) octoih. (~ul unui instrument de suflat.)

regístru s. n., art. regístrul; pl. regístre

REGÍSTR//U¹ ~e n. Caiet gros de format mare în care se înscriu diferite date sau însemnări cu caracter administrativ; condică; catastif. /<fr. registre, germ. Register, lat. register

REGÍSTR//U² ~e n. tehn. 1) Placă care serveşte la reglarea deschiderii sau închiderii unei conducte. 2) (la staţiile telefonice automate) Dispozitiv care serveşte la selectarea automată a numărului de telefon chemat. 3) arhit. Suprafaţă cuprinsă între două profiluri orizontale de-a lungul unei faţade. /<fr. registre, germ. Register, lat. register

REGÍSTR//U³ ~e n. Scară muzicală a unui instrument sau a unei voci, cuprinsă între nota cea mai de jos şi nota cea mai de sus. /<fr. registre, germ. Register, lat. register

REGÍSTRU s.n. 1. Condică în care se consemnează diferite date şi acte oficiale. 2. Dispozitiv cu ajutorul căruia se reglează tirajul sau închiderea unui canal, a unui cilindru. 3. Suprafaţa dintre două profiluri orizontale care se întind pe lungimea unei faţade. 4. Întinderea scării muzicale pe care o poate emite un instrument sau o voce. ♦ (Concr.) Garnitură de tuburi de orgă (sau de coarde de clavecin) cu acordaj diferit, dar cu acelaşi timbru. 5. Dispozitiv folosit în centralele telefonice automate la dirijarea selecţiei legăturilor. ♦ Registru de memorie = dispozitiv care face parte din organele de comandă şi calcul ale unui calculator electronic. 6. (Poligr.) Ansamblul semnelor de reper care indică suprapunerea exactă a tiparului pe ambele feţe ale hârtiei. [< fr. registre, it. registro, germ. Register].

registru, condica

REGISTRU, s.n. Ansamblul semnelor de reper folosit pentru controlul tipăririi unei imagini care asigură suprapunerea exactă a culorilor între ele precum şi la controlul suprapunerii tiparului pe ambele feţe ale suportului imprimat.

registru în care se trec donaţiile pentru opere de caritate, pentru clădiri de interes public, biserici etc.