VIBRÁŢIE, vibraţii, s.f. 1. Mişcare oscilatorie periodică a unui corp sau a particulelor unui mediu, efectuată în jurul unei poziţii de echilibru, cu frecvenţă relativ înaltă; oscilaţie. 2. Vibrare (2). 3. Fig. Emoţie puternică, înfiorare, freamăt. [Var.: vibraţiúne s.f.] – Din fr. vibration, lat. vibratio, -onis.

VIBRÁŢIE s. 1. (FIZ.) v. vibrare. (~ unui mediu elastic.) 2. vibrare, zbârnâit. (~ coardei unui instrument muzical.) 3. trepidaţie. (~ a unui sistem tehnic elastic.) 4. v. tremur.

vibráţie s. f. (sil. -bra-ţi-e), art. vibráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. vibráţiei; pl. vibráţii, art. vibráţiile (sil. -ţi-i-)

VIBRÁŢI//E ~i f. Mişcare periodică alternativă, de o amplitudine mică şi de o frecvenţă relativ înaltă. [G.-D. vibraţiei; Sil. vi-bra-ţi-e] /<fr. vibration

VIBRÁŢIE s.f. 1. (Fiz.) Mişcare periodică a unui corp faţă de o poziţie de echilibru; oscilaţie. ♦ Sunet prelung care ia naştere la lovirea puternică a unui metal. 2. Vibrare. ♦ (Fig.) Emoţie puternică. [Gen. -iei, var. vibraţiune s.f. / cf. fr. vibration, lat. vibratio].