VÍNCI, vinciuri, s.n. (Tehn.) 1. Troliu folosit pe bordul navelor. 2. Cric. – Cf. it. v i n c i g l i o.

VINCI s. (TEHN.) cric, (pop.) vârtej, (Transilv.) şaitău.

VINCÍ vb. v. bate, birui, câştiga, izbândi, înfrânge, întrece, învinge.

vinci s. n., pl. vínciuri

VINCI ~uri n. tehn. 1) Mecanism pentru ridicarea greutăţilor mari la înălţimi mici; cric. 2) Troliu folosit pe bordul unei nave pentru manevrarea ancorelor. /<it. vinciglio

VINCI s.n. 1. Cric. 2. Troliu folosit pe bordul unei nave pentru ridicarea greutăţilor şi pentru manevrarea ancorei. [< it. vinci, engl. winch].