TROLÍU, troliuri, s.n. Dispozitiv folosit pentru deplasarea (în sens vertical) a unei sarcini, alcătuit din una sau din două tobe care se pot roti în jurul axelor lor şi pe care se înfăşoară un cablu fixat cu un capăt de tobă şi cu celălalt de sarcina pe care trebuie să o deplaseze. – După fr. treuil.

TROLÍU s. (TEHN.) granic. (~ de foraj.)

tróliu s. n. [-liu pron. -liu], art. tróliul; pl. trólii, art. tróliile (sil. -li-i-)

TRÓLI//U ~i n. Dispozitiv pentru ridicarea sau deplasarea încărcăturilor (cu ajutorul unui cablu înfăşurat pe tobă). /<fr. treuil