VITAMÍNĂ, vitamine s.f. Nume dat unor compuşi organici indispensabili vieţii, care se găsesc în alimente sau se prepară sintetic, cu rol esenţial în menţinerea proceselor celulare vitale. – Din fr. vitamine, germ. Vitamin.

VITAMÍNĂ s. (BIOL., CHIM., FARM.) vitamina A = axeroftol, retinol; vitamina B1 = aneurină, orizanină, tiamină; vitamina B2 = lactoflavină, riboflavină; vitamina B6 = adermină, piridoxină; vitamina B12 = ciancobalamină, cobalamină; vitamina C = acid ascorbic; vitamina D2 = calciferol, ergocalciferol; vitamina E = tocoferol; vitamina H = biotină; vitamina H1 = acid paraaminobenzoic; vitamina K1 = fitochinonă; vitamina P = citrină; vitamina PP = nicotinamidă, acid nicotinic.

vitamínă s. f., g.-d. art. vitamínei; pl. vitamíne

VITAMÍN//Ă ~e f. 1) Substanţă organică necesară pentru menţinerea proceselor celulare vitale. 2) Preparat care conţine o astfel de substanţă. [G.-D. vitaminei] /<fr. vitamine, germ. Vitamin

VITAMÍNĂ s.f. Nume dat unor compuşi organici complecşi necesari organismului pentru activitatea sa vitală. [< fr. vitamine].

Vitamina K cu rol in coagularea sangelui. Se foloseste in combaterea diferitelor hemoragii (ex. hemoragii interne). Excesul de vitamina k poate duce la distrugerea globulelor rosii.