COMPÚS, -Ă, compuşi, -se, adj., s.m. 1. Adj. Alcătuit din mai multe părţi sau elemente; combinat. ♢ (Muz.) Măsură compusă = măsură formată din fracţiuni ale măsurii simple. (Gram.) Timp compus = timp format cu ajutorul unui verb auxiliar. (Bot.) Frunză compusă = frunză cu limbul constituit din mai multe foliole, dispuse pe un ax principal. Inflorescenţă compusă = inflorescenţă constituită din mai multe inflorescenţe simple. Fruct compus = fruct constituit din mai multe fructe concrescute pe aceeaşi axă. 2. S.m. (Chim.) Combinaţie (4); corp compus (1). – V. compune.

COMPÚS adj., s. (CHIM.) 1. adj. combinat. (Sub-stanţă ~.) 2. s. v. combinaţie. 3. s. compus hete-rociclic = heterociclu.

compús adj. m., (chim.) s. m., pl. compúşi; f. sg. compúsă, pl. compúse

compús (lingv.) s. n., pl. compúse

COMPÚ//S² ~şi m. chim. Substanţă rezultată din unirea a două sau a mai multor elemente chimice; combinaţie. ~şi organici. ~şi metalici. /v. a compune

COMPÚ//S¹ ~să (~şi, ~se) Care constă din mai multe elemente; format din mai multe părţi componente. Frunză ~să. /v. a compune

COMPÚS, -Ă I. adj. alcătuit din mai multe elemente. o (gram.) timp ~ = timp format cu ajutorul verbelor auxiliare; frunză ~ă = frunză având limbul alcătuit din mai multe foliole, dispuse pe un ax; inflorescenţă ~ă = inflorescenţă din mai multe inflorescenţe simple; fruct ~ = fruct provenind dintr-o asemenea inflorescenţă. II. s. n. cuvânt rezultat prin compunere (3). III. s. m. combinaţie (3). (<compune)

COMPÚS, -Ă adj. Format din mai multe elemente. ♦ (Gram.) Timp compus = timp format cu ajutorul verbelor auxiliare. // s.m. Substanţă chimică obţinută prin unirea mai multor elemente diferite. [< compune].

Compus chimic ce face parte din clasa zaharidelor, alcătuit din două resturi de beta glucopiranoză; Este slab reducător, se oxidează cu reactivii Fehling si Tollens. Formula sa chimica este C12H22O11. Masa sa moleculara este 162.