VÍU, VÍE, vii, adj., s.n. I. Adj. 1. (Adesea substantivat), Care se află în viaţă, care trăieşte; înzestrat cu viaţă. ♢ Loc. adj., adv. De viu = fiind încă în viaţă. ♢ Loc. adv. Pe viu = în mod direct, nemijlocit. ♢ Expr. Prin (sau cu) viu grai = oral. A jupui pe cineva (sau a lua cuiva pielea) de viu = a fi fără milă faţă de cineva, a cere cuiva mai mult decât poate da; a jecmăni, a jefui (pe cineva). Viu sau mort = în orice stare s-ar afla, în viaţă sau mort; cu orice preţ. ♢ (Substantivat, în expr.) A fi mort între vii = a fi ca şi mort. Nici cu viii, nici cu morţii, se spune despre un bolnav care nici nu moare, nici nu se înzdrăveneşte. Morţii cu morţii şi viii cu viii, se spune ca îmbărbătare celor care se consolează greu de moartea unei persoane dragi. ♦ Care este dotat cu simţire. ♢ Rană (sau carne) vie = rană (sau carne) a unui organism în viaţă care sângerează, de pe care s-a luat pielea. ♦ Care persistă, care dăinuieşte încă. Tradiţie vie. ♢ Limbă vie = limbă care se vorbeşte în mod curent în prezent, limbă în circulaţie. ♦ (În concepţia creştină) Etern, nemuritor, veşnic. 2. Plin de viaţă, de neastâmpăr; cu mişcări iuţi, vioaie. ♦ Animat, însufleţit. Discuţie vie. ♦ (Despre ochi) Care denotă vioiciune, inteligenţă; ager, vioi. 3. (Despre plante) Viguros, plin de sevă, sănătos, verde. ♦ (Despre ape) Care curge repede. ♦ (Despre foc) Care arde bine, cu flăcări mari. 4. (Despre sunete) Răsunător, puternic. ♦ (Despre lumină; p. ext. despre surse de lumină) Tare, puternic, orbitor. ♦ (Despre culori) Aprins; strălucitor. 5. (Despre abstracte) Intens, puternic. Durere vie. II. S.n. (Rar) Viaţă. – Lat. vivus.

Viu ≠ decedat, defunct, mort, neînsufleţit, pal, palid, răposat, spălăcit, şters, veşted, neviu

VIU adj. 1. (înv. şi pop.) trăitor, vieţuitor. (Fiinţe ~.) 2. însufleţit. (Oameni ~ şi oameni morţi.) 3. v. deschis. 4. (pop.) verde. (Plante ~ şi plante uscate.) 5. v. intens. 6. intens, strălucitor, (fig.) aprins. (Culori ~.) 7. puternic, tare, (franţuzism) criant, (fig.) aprins. (O nuanţă ~ a unei culori.) 8. v. chinuitor. 9. v. acut. 10. adânc, intens, mare, profund, puternic. (O impresie, o emoţie ~.) 11. intens, puternic, (fig.) aprins, arzător, fierbinte, înflăcărat, înfocat, pasionat. (O dorinţă ~.) 12. v. vivace. 13. febril, intens, încordat, în-sufleţit. (Ritm ~ de muncă.) 14. animat, însufleţit. (O discuţie ~.) 15. v. susţinut. 16. v. veşnic. 17. actual, proaspăt. (O amintire mereu ~.) 18. v. expresiv.

VIU s. v. miez, mijloc, putere, toi.

viu adj. m., s. m., pl. vii, art. víii; f. sg. vie, pl. vii

viu s. n.

VI//U ~e (~i) 1) Care trăieşte; care este în viaţă. ♢ Carne vie rană deschisă, care sângerează. De ~ fiind încă în viaţă. ~ sau mort în orice stare ar fi. Nici ~, nici mort (sau mai mult mort decât ~) extrem de slăbit (din cauza oboselii, fricii, bolii etc.). A jupui de ~ (pe cineva) a fi necruţător faţă de cineva. 2) Care continuă să existe; care persistă, dăinuieşte. Tradiţie vie. Amintire vie. 3) Care este plin de viaţă; însufleţit. 4) (despre foc) Care arde cu flacără puternică. 5) (despre lumină) Care este de mare intensitate; orbitor. 6) (despre culori) Care bate la ochi; aprins; strălucitor; intens; strident; puternic. 7) (despre sunete) Care este puternic şi desluşit. 8) (despre ochi) Care exprimă inteligenţă; ager. 9) (despre plante) Care este verde şi sănătos. [Monosilabic]. /<lat. vivus