MIJLOC, (I 2) mijlocuri, (II) mijloace, s.n. I. 1. Punct care se găseşte la egală depărtare de două extreme; centru; loc aflat în interiorul unui spaţiu, la oarecare distanţă de margine. ♢ Loc. adj. De mijloc = situat între limita superioară şi cea inferioară; mijlociu. ♢ Loc. adv. La (sau în) mijloc = (aproximativ) în centru, în spaţiul care separă două persoane sau două lucruri. ♢ Loc. prep. Prin mijlocul... = printre. Din mijlocul... = dintre. În mijlocul... = între². ♢ Expr. A fi la mijloc = a fi în cauză, în joc. A fi ceva la mijloc = a fi ceva nelămurit, necunoscut la baza unui lucru. A se pune (sau a sta) la mijloc = a interveni între două persoane care se ceartă, pentru a le împiedica să se încaiere; a media într-un conflict. A-şi pune capul (sau gâtul) la mijloc = a fi sigur de cele ce afirmă; a garanta. 2. Nume dat anumitor părţi ale unor obiecte situate sau destinate a fi situate în partea (aproximativ) centrală a obiectului respectiv. 3. Parte a corpului omenesc cuprinsă între torace şi şolduri; talie, brâu. ♢ Expr. A apuca (sau a prinde, a cuprinde, a ţine etc.) de mijloc = a petrece braţul în jurul taliei cuiva (în semn de afecţiune). 4. (Înv.) Mediu¹, ambianţă. 5. Moment situat la aceeaşi depărtare de începutul şi sfârşitul unei acţiuni, al unei perioade de timp; jumătate. ♢ Loc. adv. La mijloc = între două momente; între un moment trecut şi cel prezent. ♢ Loc. prep. În mijlocul... = în cursul..., în toiul..., în puterea... ♦ (Înv.) Veacul (sau vârsta) de mijloc = evul mediu. ♦ Parte a unei acţiuni, a unei naraţiuni etc. situată între începutul şi sfârşitul ei. 6. (Înv. şi pop.) Ceea ce are calitatea, valoarea situată între o limită superioară şi altă inferioară. ♢ Loc. adj. De mijloc = mijlociu, potrivit, mediocru. (Expr.) Cale (sau drum) de mijloc = poziţie intermediară între două extreme, soluţie moderată sau de compromis; atitudine ponderată. II. 1. Ceea ce serveşte ca unealtă pentru realizarea unui scop; (la pl.) posibilităţi (materiale sau morale) de care dispune cineva pentru un anumit scop; p. ext. cale, metodă, procedeu. ♦ Chip, fel. ♦ Posibilitate, putinţă. 2. (Concr.; la pl.) Unelte, utilaj. ♢ Mijloace de muncă = totalitatea mijloacelor materiale cu ajutorul cărora oamenii acţionează asupra obiectelor muncii, modificându-le potrivit scopului urmărit de ei. Mijloace de producţie = totalitatea obiectelor muncii şi a mijloacelor de muncă pe care oamenii le folosesc în procesul de producere a bunurilor materiale. Mijloace de circulaţie (sau de locomoţie) = vehicule care servesc pentru deplasarea persoanelor sau a obiectelor. 3. (Concr.) Avere, bani, resurse, fonduri. [Acc. şi: mijlóc] – Lat. medius locus.

MÍJLOC s. v. ambianţă, anturaj, cadru, cerc, gros, intermediar, mediator, mediu, mijlocitor, mulţime, sferă, societate.

MÍJLOC s. 1. v. centru. 2. centru, (fig.) buric, inimă, (înv. fig.) dric. (În ~ul oraşului.) 3. cen-tru, miez, (fig) buric, inimă. (În ~ul pământului.) 4. (fig) sân. (Se află în ~ul familiei.) 5. jumătate. (La ~ul scândurii.) 6. v. brâu. 7. (ANAT.) şale (pl.). (O doare ~ul.) 8. jumătate. (La ~ul săptămânii.) 9. v. toi. 10. v. mod. 11. v. avere. 12. v. fond. 13. mijloc de transport v. vehicul.

míjloc/mijlóc (procedeu, unealtă, avere, corp central) s. n., pl. míjloace/mijloáce

míjloc/mijlóc (procedeu, unealtă, avere, corp central) s. n., pl. míjloace/mijloáce

mijlóc (talie) s. n., pl. mijlócuri

MÍJL//OC² ~oáce n. 1) Mod de a acţiona pentru a atinge un anumit scop; metodă; procedeu; modalitate; manieră. ~oace de prevenire a bolilor. 2) Fel, chip de a fi, de a se manifesta. ~ de exprimare. ♢ Prin toate ~oacele folosind toate posibilităţile. 3) la pl. Resurse materiale; bani. Lipsit de ~oace. 4) Ansamblu al celor necesare pentru realizarea unei acţiuni. ~oace de transport. ♢ ~oace de producţie totalitate a uneltelor de muncă. /<lat. medius locus

MÍJLOC¹ ~uri n. 1) Loc, parte sau punct al unui lucru (al unui spaţiu sau al unei suprafeţe), situat la o distanţă egală de marginile sau capetele periferice. ~ul străzii. Prin ~ul satului. ♢ În ~ul... a) între, printre; b) în limitele unui spaţiu; c) alături de... De la ~ de la jumătate. 2) Moment care se află la o distanţă egală de începutul şi sfârşitul unui interval de timp; jumătate. ♢ La ~ între două intervale de timp. 3) Parte a corpului omenesc cuprinsă între şolduri şi coaste; talie; brâu. Încins la ~. ♢ A fi (cineva) la ~ a fi cauza unei stări de lucru. A fi ceva la ~ a fi ceva ascuns, inexplicabil la baza unui lucru. A-şi pune capul (sau gâtul) la ~ a se expune la o primejdie. A se pune la ~ a interveni într-o ceartă, într-o încăierare. /<lat. medius locus