VLĂSTÁR, vlăstare, s.n. 1. Lăstar. 2. Fig. Descendent, coborâtor al unei familii. [Pl. şi: (m.) vlăstari] – Din ngr. vlastári.

VLĂSTÁR s. 1. v. lăstar. 2. v. copil. 3. v. urmaş.

vlăstár s. n., pl. vlăstáre/vlăstári

VLĂSTÁR ~e m. 1) Ramură nouă, care răsare din rădăcina sau tulpina unei plante lemnoase; mlădiţă; lăstar. 2) fig. Descendent al unei familii; urmaş. /<ngr. vlastári