COPÍL¹, copii, s.m. 1. Băiat sau fată în primii ani ai vieţii (până la adolescenţă). ♢ Copil de şcoală = copil care a depăşit vârsta de 7 (sau 6) ani şi merge la şcoală. Copil mic (sau, pop., de ţâţă) = sugaci. ♢ Loc. adv. De (mic) copil = din copilărie. ♢ Expr. (Despre bătrâni) A ajunge (sau a da) în mintea copiilor = a-şi pierde judecata, a se ramoli. 2. Tânăr, adolescent. ♢ (În trecut) Copil de casă = fiu de boier care făcea serviciul de paj la familia domnitoare sau la boierii mari. Copil de trupă = copil (orfan) crescut şi educat de o unitate militară. 3. Fiu, fiică. ♢ Copil legitim = copil născut în cadrul căsătoriei. Copil nelegitim = copil născut în afara căsătoriei; copil natural, bastard. Copil din flori = copil din afara căsătoriei; copil nelegitim, copil natural, bastard. ♢ Expr. Unde (şi)-a înţărcat dracul copiii = în locuri depărtate şi pustii. 4. Fig. Om naiv, fără experienţă. – Cf. alb. k o p i l.

CÓPIL², copili, s.m. 1. Lăstar crescut de la baza tulpinii unei plante, din primul nod. 2. Cui de lemn sau de metal care se înfige în ochiul ţâţânii, la stâlpul uşii sau al porţii. – Cf. c o p i l¹.

COPÍL s. v. bastard, copil din flori.

CÓPIL s. (BOT.) (reg.) copileţ, frate, furie, pui, puică, puieţ, soră. (~ul apare frecvent la porumb.)

COPÍL s. 1. (înv. şi pop.) făt, prunc, (fam.) puradel, zgâmboi, (peior.) plod. (În curte se jucau mulţi ~.) 2. copil de casă v. paj. 3. (în limbajul părinţilor) pui. (Nani, nani, ~ ul mamii !) 4. v. fiu. 5. copil din flori v. bastard. 6. odraslă, progenitură, vlăstar, (pop. şi fam.) prăsilă, (înv.) naştere. (Un ~ de bani gata.)

copíl (persoană) s. m., pl. copíi, art. copíii

copíl (lăstar) s. m., pl. copíli

copíl (instrument) s. n./s. m., pl. copíle/copíli

CÓPIL ~e n. Cui special fixat în stâlpul uşii sau al porţii, pe care se îmbracă ţâţâna. /Cuv. autoht.

COPÍ//L ~i m. 1) Băiat (sau fată) în perioada de la naştere până la adolescenţă. ~ mic. ~ de şcoală. ♢ De mic ~ din copilărie. A ajunge (sau a cădea) în mintea ~ilor a avea manifestări copilăreşti. ~ de casă fecior de boier care slujea ca paj la curtea domnească sau la un boier mare. ~ de trupă copil (orfan) crescut şi educat de o unitate militară. 2) Persoană de orice vârstă luată în raport cu părinţii săi. 3) fig. Persoană matură care dă dovadă de naivitate şi lipsă de experienţă. /Cuv. autoht.

copíl, copíi, s.m. (înv.) servitor, slujitor, slugă.

copil,prunc, cocon, regionalism popular din zona Bihor, Ardeal, se pronunta ciledhi