ZĂDÚF, (2) zădufuri, s.n. 1. Căldură mare, înăbuşitoare; arşiţă, caniculă. 2. Fig. Supărare, necaz, (la pl.) greutăţi, dificultăţi. [Var.: zădúh s.n.] – Din bg., scr. zaduh.

ZĂDÚF s. v. caniculă.

ZĂDÚF s. v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.

zădúf s. n., (dificultăţi) pl. zădúfuri

ZĂDÚF ~uri n. 1) Căldură înăbuşitoare; zăpuşeală. 2) fig. Stare sufletească apăsătoare; necaz. /<bulg., sb. zaduhu