ZĂGĂZUÍ, zăgăzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stăvili; a îndigui, a bara. 2. Fig. A opri, a împiedica (o acţiune). – Zăgaz + suf. -ui.

ZĂGĂZUÍ vb. 1. a bara, a stăvili, (Bucov.) a hăti. (A ~ o apă.) 2. v. îndigui.

ZĂGĂZUÍ vb. v. domoli, potoli, stăpâni, stăvili, tempera.

zăgăzuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zăgăzuiésc, imperf. 3 sg. zăgăzuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zăgăzuiáscă

A ZĂGĂZU//Í ~íesc tranz. 1) (torente de apă) A opri cu ajutorul unui zăgaz; a îndigui; a stăvili; a bara. 2) (activităţi, planuri, idei etc.) A împiedica să se manifeste sau să se realizeze; a stăvili; a frâna. /zăgaz + suf. ~ui