ZĂVÓR, zăvoare, s.n. 1. Încuietoare la uşi, uneori şi la ferestre, constând dintr-o mică bară mobilă care intră într-o ureche fixată în toc; ivăr. 2. Dispozitiv folosit pentru blocarea mecanică, comandată sau automată, a unuia dintre organele mobile principale ale unui aparat, ale unei maşini etc. 3. (Pop.; la pl.) Cătuşe, fiare. 4. (Reg.) Despicătură lungă din trunchiul unui copac; leaţ întrebuinţat la facerea gardurilor; răzlog. – Din sl. zavorŭ.

ZĂVÓR s. ivăr, încuietoare, (pop.) rătez, (reg.) riglă, (prin Ban.) reză. (~ la o uşă.)

ZĂVÓR s. v. buhai, întinzător, întorcător, leat, slobozitor, şipcă.

zăvór s. n., pl. zăvoáre

ZĂV//ÓR ~oáre n. 1) Încuietoare (la o uşă, la o fereastră etc.) constând dintr-o bară metalică mobilă, orizontală, care intră într-o ureche fixată pe toc. 2) Dispozitiv folosit pentru fixarea unor piese tehnice mobile. /<sl. zavoru

Zavor,incuietoare pentru porti de gradina, curti.