ZÉSTRE s.f. 1. Avere (mobilă sau imobilă) care se dă unei fete când se mărită. ♦ Bunuri pe care le aduce o călugăriţă la intrarea ei în mănăstire. ♦ (Fam.) Totalitatea bunurilor care constituie averea cuiva. 2. Totalitatea bunurilor care constituie averea unei comunităţi, a unei instituţii etc.; inventar. – Lat. dextrae „făgăduinţă solemnă“.

ZÉSTRE s.f., art. zéstrea, g.-d. art. zéstrei

ZÉSTRE s. (JUR.) dotaţie, dotă, (pop.) parte, (latinism înv.) profecticie. (~ a unei fete de măritat.)

ZÉSTRE s. v. inventar.

zéstre s. f., art. zéstrea, g.-d. art. zéstrei

ZÉSTRE f. 1) Avere sau sumă de bani care se dă de către părinţi unei fete când se mărită; dotă. 2) Totalitate a bunurilor care constituie averea cuiva, (a unei persoane, colectivităţi, comunităţi etc.). [G.-D. zestrei] /<lat. dextrae