ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

ZVONÍ vb. v. afirma.

ZVONÍ vb. v. bate, clipoci, dăngăni, mur-mura, suna, susura, şopoti, şopti, şuşoti.

zvoní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zvoneáscă

A ZVON//Í ~ésc 1. tranz. (obiecte de metal, de sticlă) A face să răsune. 2. intranz. (despre fenomene naturale) A produce un zgomot lin, continuu şi plăcut; a susura; a murmura; a fremăta; a şopti. /Din zvon

A SE ZVON//Í pers.3 se ~éşte intranz. (despre ştiri, vorbe) A se răspândi sub formă de zvon. /Din zvon