ZVON, zvonuri, s.n. 1. Ştire, veste (care circulă din om în om); p. ext. informaţie neîntemeiată, care nu a fost verificată (şi uneori tendenţioasă). 2. Rumoare produsă de glasuri, de activitatea sau de mişcarea unei mulţimi; gălăgie. 3. Zgomot confuz, uşor, nedefinit din natură (produs de ape, frunze, vânt, păsări etc.); foşnet, murmur, zumzet. 4. Sunet depărtat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [Var.: zvoánă s.f.] – Din sl. zvonŭ.

ZVON s. 1. vorbă, (înv.) cuvânt, sunet. (Umblă un ~ despre el.) 2. v. rumoare. 3. v. murmur. 4. v. cli-pocit.

ZVON s. v. clopot.

zvón s. n., pl. zvónuri

ZVON ~uri n. 1) Informaţie neconfirmată (uneori tendenţioasă) care circulă oral. 2) Zgomot lin, continuu şi plăcut, produs de unele fenomene naturale (curgerea apei, bătaia vântului etc.); susur; murmur; şoaptă; frea-măt. /<sl. zvonu