ÎNCURCÁT¹ s.n. Faptul de a (se) încurca. – V. încurca.

ÎNCURCÁT², -Ă, încurcaţi, -te, adj. 1. 1. (Despre fire, aţă etc.) Amestecat şi înnodat (cu alte fire); încâlcit. 2. (Despre drumuri) Greu de găsit; întortocheat. II. 1. (Despre idei, acţiuni etc.) Greu de urmărit; confuz, nelămurit, neclar, nedesluşit. ♢ Expr. A lăsa (ceva) încurcat sau a o lăsa încurcată = a lăsa o problemă nelămurită; a renunţa la rezolvarea unei probleme, a se lăsa păgubaş. 2. Stingherit, stânjenit, jenat. – V. încurca.

ÎNCURCÁT adj. 1. amestecat, încâlcit. (Fire textile ~.) 2. v. încâlcit. 3. v. dezorientat. 4. v. complicat. 5. v. confuz. 6. v. fâstâcit. 7. v. stingherit.

ÎNCURCÁT s. v. încurcare.

încurcát s. n.

ÎNCURCÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A ÎNCURCA şi A SE ÎNCURCA. 2) (despre drumuri, străzi etc.) Care are multe cotituri, întorsături. 3) şi adverbial (despre idei, acţiuni etc.) Care este greu de înţeles, de urmărit. Poveste ~tă. 4) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care nu se simte liber în acţiuni. /v. a (se) încurca