DEZORIENTÁT, -Ă, dezorientaţi, -re, adj. Care nu se poate orienta în spaţiu, care nu ştie exact unde se găseşte, pe unde trebuie să apuce. ♦ Fig. Care nu ştie ce atitudine să ia în faţă unei situaţii; descumpănit. [Pr.: -ri-en-] – V. dezorienta. Cf. fr. d é s o r i e n t é.

DEZORIENTÁT adj. 1. derutat, descumpănit, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit, (livr.) bulversat, debusolat, deconcertat, (înv. şi fam.) sastisit. (A rămas ~.) 2. v. zăpăcit.

DEZORIENTÁT, -Ă adj. Care nu se poate orienta, care nu ştie unde se află sau încotro să se îndrepte. ♦ (Fig.) Care nu ştie ce hotărâre să ia într-o anumită situaţie; descumpănit, deconcertat; zăpăcit. [Pron. -ri-en-. / < dezorienta].