ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (şi în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. şi refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând.

ÎMBLÂNZÍ vb. v. alina, atenua, calma, descreşte, diminua, domoli, linişti, micşora, modera, pondera, potoli, reduce, scădea, slăbi, tempera.

ÎMBLÂNZÍ vb. 1. v. domestici. 2. v. calma. 3. v. domoli.

îmblânzí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îmblânzeáscă

A SE ÎMBLÂNZ//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre fiinţe) A deveni (mai) blând; a se îmbuna. 2) fig. (despre vreme) A căpăta un caracter mai liniştit (după furtună, ploaie etc.); a se răzbuna; a se domoli; a se potoli; a se linişti; a se tempera; a se modera. /în + blând

A ÎMBLÂNZ//Í ~ésc tranz. 1) (animale sălbatice) A face să se deprindă cu omul, să trăiască pe lângă casă şi să fie folosit în avantajul acestuia; a domestici. 2) A face să se îmblânzească. [Sil. îm-blân-] /în + blând