ÎMBUCÁ, îmbúc, vb. I. 1. Tranz. A vârî în gură ceva de mâncare; a mânca (în pripă, ce se nimereşte); a înghiţi ceva dintr-o dată. 2. Refl. (Despre piese) A intra cu un capăt în altă piesă; a se împreuna, a se uni. – Lat. *imboccare (< bucca „gură“).

ÎMBUCÁ vb. v. gusta, înfuleca, mânca.

ÎMBUCÁ vb. a îmbina, a împreuna, (Ban. şi Transilv.) a păsăli. (A ~ marginile a două scânduri.)

îmbucá vb., ind. prez. 1 sg. îmbúc, 3 sg. şi pl. îmbúcă

A SE ÎMBUCÁ pers. 3 se îmbúcă intranz. (despre piesele unui ansamblu) A intra perfect cu un capăt în altă piesă. /<lat. imbuccare

A ÎMBUCÁ îmbúc tranz. 1) A mânca puţin şi în grabă (înghiţind bucăţi mari de hrană). ~ de amiază. 2) (muştiucurile instrumentelor muzicale de suflat) A prinde cu gura. /<lat. imbuccare