IMPLANTÁ, implantez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale chirurgicală şi în scop terapeutic, în ţesutul subcutanat sau în muşchi, un medicament sau un ţesut străin care se resoarbe treptat. ♦ A stabili, a fixa, a aşeza. – Din fr. implanter.

ÎMPLÂNTÁ, împlấnt, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) înfige, a (se) vârî. ♦ Tranz. (Rar) A fixa, a aşeza. – Lat. implantare.

ÎMPLÂNTÁ vb. v. planta, pune, răsădi, sădi, transplanta.

ÎMPLÂNTÁ vb. 1. v. înfige. 2. a intra, a se înfige, a pătrunde. (Glonţul i s-a ~ adânc în corp.)

IMPLANTÁ vb. v. băga, insera, împlânta, înfige, vârî.

implantá vb., ind. prez. 1 sg. implantéz, 3 sg. şi pl. implanteáză

împlântá vb., ind. prez. 1 sg. împlânt, 3 sg. şi pl. împlântă

A ÎMPLÂNTÁ împlânt tranz. 1) (obiecte ascuţite la vârf) A face să intre (adânc) cu ascuţişul; a înfige. A-şi ~ unghiile. 2) A face să intre în ascuţişul a ceva. ~ un steag. /<lat. implantare

A IMPLANT//Á ~éz tranz. med. (medicamente, organe, ţesuturi etc.) A introduce pe cale chirurgicală sub piele sau sub muşchi. [Sil. im-plan-] /<fr. implanter

IMPLANTÁ vb. I. tr. A insera, a fixa în; a introduce; a împlânta. [< fr. implanter].