PÚNE, pun, vb. III. A aşeza, a instala, a plasa într-un loc. ♢ Expr. A pune foc = a) a incendia; b) fig. a înrăutăţi situaţia. A pune (ceva) la foc = a expune (ceva) acţiunii focului (pentru a fierbe, a găti etc.). A pune (cuiva ceva) la picioare (sau la picioarele cuiva) = a oferi (cuiva ceva util, valoros). A pune (cuiva ceva) înainte = a da (cuiva ceva) de mâncare. A pune (ceva) la cântar (sau în cumpănă, în balanţă) = a cumpăni, a chibzui (importanţa, valoarea etc.) pentru a putea lua o hotărâre întemeiată. A pune gura (pe ceva) = a gusta sau a mânca (ceva). A pune ochii (pe cineva sau ceva) = a se opri cu interes (asupra cuiva sau a ceva), a remarca, a dori să obţină; a supraveghea. A pune piciorul (undeva) = a sosi (undeva). A pune ochii (sau privirea, nasul, capul) în pământ = a avea o atitudine modestă, plecând privirea; a se ruşina, a se sfii. (Fam.) A pune osul = a munci din greu. A pune umărul = a-şi aduce contribuţia la o acţiune; a contribui. A(-şi) pune (ceva) în (sau de) gând (sau în cap, în minte) = a avea intenţia de a..., a plănui, a decide. A pune o vorbă (bună) sau un cuvânt (bun) (pentru cineva) = a interveni în favoarea cuiva. A pune coarne = a) a face o relatare cu adaosuri exgerate, neverosimile, inventate; b) a-şi înşela soţul. A pune (o chestiune, un subiect etc.) pe tapet = a aduce (o chestiune etc.) în discuţie. Unde (mai) pui că... = fără a mai socoti că...; presupunând, considerând că... A pune paie pe (sau peste) foc = a contribui la înrăutăţirea unei situaţii grave, dificile. A pune (pe cineva) jos = a trânti (pe cineva) la pământ. A pune (pe cineva) sub sabie sau a pune (cuiva) capul sub picior = a ucide. A pune (pe cineva) la zid = a) a împuşca; b) a condamna, a demasca, a dezaproba. (Fam.) A pune bine (pe cineva) = a face cuiva rău, uneltind împotriva lui. A(-şi) pune capul (sau gâtul) (la mijloc) pentru cineva (sau ceva) = a-şi primejdui viaţa; a fi singur, a garanta pentru cineva sau de ceva. A pune (ceva) pe hârtie = a însemna, a nota. A pune (o melodie) pe note = a transpune o melodie pe note muzicale. (Refl.) A se pune bine cu (sau pe lângă) cineva = a intra în voie cuiva, a se face plăcut cuiva (prin adulare, linguşeli, spre a obţine avantaje). ♦ Tranz. A întinde, a expune. ♢ Expr. A pune (cuiva ceva) în vedere = a atrage (cuiva) atenţia, a aduce la cunoştinţă. ♦ Refl. A se depune, a se aşterne; fig. a începe, a se ivi. S-a pus zăpada. S-a pus o iarnă grea. 2. Tranz. A aduce pe cineva într-o situaţie nouă neaşteptată, a face pe cineva să ajungă într-o anumită stare. L-a pus în inferioritate. ♦ A aşeza, a numi pe cineva într-un rang, într-o demnitate, într-o slujbă; a determina, a fixa locul, ierarhia cuiva între mai mulţi. ♢ Expr. A pune (pe cineva) în pâine = a angaja (pe cineva) într-o slujbă spre a-şi câştiga existenţa. A pune (pe cineva) în disponibilitate (sau, fam., pe liber) = a concedia, a elibera (pe cineva) dintr-o slujbă. 3. Tranz. şi refl. A (se) aşeza într-un anumit fel, într-o anumită poziţie. ♢ Expr. (Tranz.) A pune (fire, fibre) în două (sau în trei, în patru etc.) = a forma un mânunchi din două (sau trei etc.) fire. ♦ Tranz. A atârna, a agăţa. 4. Tranz. A face să stea într-un anumit loc, a aşeza la locul dinainte stabilit sau cel mai potrivit, a depune la locul lui, a plasa; p. ext. a aşeza într-un anumit loc faţă de alte obiecte de acelaşi fel, a aranja, a situa. ♢ Expr. A pune caii = a înhăma. A pune în scenă = a regiza, a monta o piesă de teatru. ♦ A planta, a sădi, a semăna. 5. Tranz. şi refl. A(-şi) aşeza pe corp obiectele de îmbrăcăminte necesare; a (se) îmbrăca sau a (se) încălţa. 6. Tranz. A depune valori băneşti (în păstrare, spre fructificare etc.); a investi valori băneşti. ♢ Expr. A pune deoparte = a) a economisi; b) a rezerva (pentru cineva). A pune preţ = a oferi un preţ mare; p. ext. a considera valoros, merituos. 7. Tranz. A fixa, a stabili; orândui, a institui. A pune impozite. A pune un diagnostic. 8. Refl. (Pop.) A se împotrivi, a sta împotrivă. Te pui pentru un fleac! ♢ Expr. A se pune în calea cuiva = a împiedica pe cineva să acţioneze. 9. Refl. recipr. A se lua la întrecere, a se măsura sau a se compara cu cineva. ♢ Expr. (Tranz.). A pune (de) faţă sau faţă în faţă = a compara; a confrunta. 10. Refl. A tăbărî asupra cuiva, a se repezi la cineva. 11. Tranz. A face, a determina pe cineva să execute un lucru; a îndemna; a sili, a obliga. ♦ A îmboldi; a asmuţi. 12. Refl. (Adesea cu determinări introduse prin prep. „pe“) A începe o acţiune, a se apuca (cu stăruinţă) de ceva. ♢ Expr. A se pune cu gura pe cineva = a cicăli pe cineva sau a insista pe lângă cineva. (Reg.) A se pune (cu rugăminţi, cu vorbe dulci etc.) pe lângă cineva = a ruga insistent pe cineva. A se pune pe gânduri = a deveni gânditor, îngrijorat. E pus pe... = e gata să... (Tranz.) A-şi pune puterea sau (toate) puterile = a-şi da toată silinţa, a se strădui. 13. Tranz. (În loc. şi expr.) A pune (pe cineva sau ceva) la probă (sau la încercare) = a încerca pe cineva sau ceva (spre a-i cunoaşte valoarea, însuşirile). A pune (pe cineva) la cazne = a căzni, a chinui. A pune o întrebare (sau întrebări) = a întreba, a chestiona. A pune stavila = a stăvili. A pune în primejdie = a primejdui. A-şi pune nădejdea (sau speranţa, credinţa) în cineva sau ceva = a nădăjdui, a se încrede în ajutorul cuiva sau a ceva. A pune temei = a se bizui, a se întemeia. A pune vina (pe cineva sau ceva) = a învinui (pe nedrept). A pune în (sau pe) seama (sau la activul) cuiva (sau a ceva) = a atribui (pe nedrept). A pune grabă = a se grăbi. A pune nume (sau poreclă) = a numi, a porecli. A pune în valoare = a valorifica. A pune în evidenţă = a evidenţia, a sublinia, a releva. A pune la îndoială = a se îndoi. A pune la socoteală = a socoti, a îngloba. A pune în loc = a înlocui. A pune iscălitura = a iscăli. A pune rămăşag (sau pariu) = a paria. A pune aprobarea = a aproba. [Prez. ind. şi: (reg.) pui] – Lat. ponere.

PÚNE vb. v. aşeza, pierde, sta, şedea.

PÚNE vb. 1. v. culca. *2. (fam. fig.) a se aşeza, a se aşterne. (Se ~ pe carte, pe învăţătură) 3. a aşeza, a lua. (L-a ~ pe genunchi.) 4. a aşeza, (reg.) a alipui. (~ cana pe masă.) 5. v. depune. 6. v. plasa. 7. v. aranja. 8. v. aşterne. 9. a aranja, a aşeza, a aşterne, a pregăti. (~ masa.) 10. a depune. (~ pe birou tot ce ai în buzunare.) *11. (fig.) a se lăsa. (S-a ~ o iarnă grea.) 12. v. urca. 13. v. turna. 14. v. întinde. 15. v. împrăştia. 16. a adăuga. (~ puţină sare la supă.) 17. v. ascunde. 18. v. aplica. 19. a aplica, a prinde. (Îşi ~ barbă şi mustăţi.) 20. v. coase. 21. v. rezema. 22. a fixa, a prinde. (~ olanele pe casă.) 23. v. înhăma. 24. v. înjuga. 25. a-şi îmbrăca, a-şi lua. (Şi-a ~ haina şi a plecat.) 26. a îmbrăca, a trage. (~ cămaşa pe tine.) 27. v. încălţa. 28. v. planta. 29. v. semăna. 30. v. băga. 31. v. încuia. 32. v. închide. 33. v. alege. 34. v. înscăuna. 35. v. desemna. 36. v. indica. 37. v. fixa. 38. v. compara. 39. v. întrece. 40. v. începe.

púne vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pun, 2 sg. pui, 1 pl. púnem, perf. s. 1 sg. puséi, 1 pl. púserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. púnă; ger. punând; part. pus

A PÚNE pun tranz. I. 1) (obiecte sau fiinţe) A face să stea (orizontal, vertical sau atârnat); a aşeza. ~ stiloul pe carte. ~ paltonul pe umerar. ~ copilul în cărucior. ♢ ~ (sau a aşterne, a închina) ceva la picioarele cuiva v. PICIOR. ~ piciorul în prag v. PICIOR. ~ pe note (o melodie) a înregistra (o melodie) cu ajutorul notelor muzicale; a compune o melodie. ~ în scenă (o piesă) a înscena (o piesă). ~ ochii (sau ochiul) pe cineva (sau pe ceva) a) a râvni la cineva (sau la ceva); b) a urmări cu gând rău pe cineva. ~ (sau a lăsa) ochii (sau privirea, nasul, capul) în pământ a fi cuprins de un sentiment de jenă sau vinovăţie. ~ umărul a contribui la ceva; a ajuta. A-şi ~ în gând a intenţiona. ~ problema a atrage atenţia asupra unei probleme. ~ la cântar a chibzui, dând aprecierile necesare. A-şi ~ minţile (sau creierul) în mişcare a se gândi mai adânc; a-şi concentra gândul. ~ (pe cineva) pe foc (sau pe jăratic) a) a enerva tare (pe cineva) spunându-i ceva neplăcut; b) a grăbi (pe cineva) să acţioneze; a zori. A-şi ~ (sau da) capul (la mijloc) a garanta cu viaţa. A-şi ~ viaţa în primejdie v. VIAŢĂ. ~ (ceva) la inimă v. INIMĂ. ~(ceva) în gură v. GURĂ. ~ beţe în roate v. BĂŢ. Unde mai pui că ... dacă mai ei la socoteală şi ... 2) A desemna ca potrivit (într-o funcţie); a numi. ~ şef de secţie. ~ bibliotecară. 3) A lăsa de o parte (drept rezervă). ~ cartofi pentru sămânţă. ♢ ~ mână de la mână v. MÂNĂ. ~ deoparte a ascunde cu un anumit scop. ~ preţ a socoti ca valoros. 4) (obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte) A potrivi pe corp. A-şi ~ căciula. 5) (obiecte sau piese prevăzute pentru a constitui un ansamblu cu altele) A aranja fixând (la locul cuvenit). ~ aţă în ac. ♢ ~ masa a pregăti şi a aşeza pe masă toate cele necesare pentru a servi mâncarea. ~ cu botul pe labe (pe cineva) v. BOT. ~ (ceva sau pe cineva) la punct v. PUNCT. 6) (seminţe, arbori etc.) A introduce în sol (pentru vegetare). 7) (fiinţe) A determina la o acţiune (prin constrângere). ~ să citească. ~ să mănânce. ♢ ~ (cuiva) unghia în gât a forţa să acţioneze, nelăsându-i nici o posibilitate de abatere. 8) (substanţe) A adăuga ca ingredient. ~ sare în supă. 9) A face să se pună. II. (în îmbinări) 1) (sugerând ideea de prezentare publică) ~ în circulaţie. ~ la vot. ♢ ~ la bătaie v. BĂTAIE. 2) (sugerând ideea de instituire a unei plăţi) ~ bir. ~ impozit. ~ vamă. 3) (sugerând ideea de situare în condiţii speciale) ~ în inferioritate. ~ în încurcătură. 4) (redând sensul verbului de acelaşi radical cu substantivul din îmbinare sau cu echivalentul lui semantic) ~ amendă a amenda. ~ diagnosticul a diagnostica. ~ în valoare a valora. ~ rămăşag (sau pariu) a paria. ~ nume a numi. ~ poreclă a porecli. ~ stavilă a stăvili. ~ stăpânire a stăpâni. ~ la adăpost a adăposti. ~ la cântar a cântări. ~ la cazne a căzni. ~ la încercare a încerca. ~ la socoteală a socoti. ~ capăt (sau sfârşit) a sfârşi. ~ iscălitura a iscăli. ~ în loc a înlocui. ♢ A-şi ~ capăt zilelor a se sinucide. /<lat. ponere

A SE PÚNE mă pun intranz. I. 1) pop. A se instala pentru a şedea; a se aşeza. ♢ ~ bine pe lângă (sau cu) cineva a căuta să obţină avantaje prin linguşire. 2) (despre substanţe pulverulente) A se aşeza pe o suprafaţă, formând un strat; a se aşterne. S-a pus praf pe sticlă. 3) pop. A sta împotrivă; a se împotrivi; a se opune. ♢ ~ în poară v. POARĂ. ~ (sau a sta) în calea cuiva a) a nu lăsa pe cineva să treacă; b) a încurca pe cineva să realizeze ceva. A nu ~ cu cineva a nu admite pe cineva ca obiect de comparaţie. 4) pop. (despre persoane) A intra la lucru. S-a pus vânzătoare. II. (în îmbinări sugerând ideea de antrenare în ceva) ~ pe lucru. ~ pe gânduri. ~ pe râs. ~ pe plâns. ♢ ~ cu gura pe cineva a cicăli pe cineva. /<lat. ponere