ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I.1. Tranz. şi refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. şi tranz. fact. A săvârşi sau a face să săvârşească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-. Prez. ind. şi: (reg.) împreún] – Din împreună.

ÎMPREÚNĂ adv. La un loc; laolaltă, depreună, delaolaltă. – În + preună (< pre + una).

A (se) împreuna ≠ a (se) despărţi, a (se) separa

A împreuna ≠ a despreuna, a dezuni, a răzleţi, a separa

Împreună ≠ separat, răzleţ

ÎMPREÚNĂ adv. v. concomitent, paralel, simultan, totdeodată, totodată.

ÎMPREUNÁ vb. 1. v. asambla. 2. v. îmbina. 3. a (se) îmbina, a (se) lega, a (se) reuni, a (se) uni. (A ~ elementele într-un tot.) 4. v. îmbuca. 5. v. împerechea.

ÎMPREUNÁ vb. v. însuma, întruni.

ÎMPREÚNĂ adv. 1. laolaltă, (rar) olaltă, (înv. şi reg.) delaolaltă, (prin Munt.) tamba. (Au venit ~ la mine.) 2. dimpreună, laolaltă, (înv.) depreună. (Cu toţii ~ să ...) 3. v. alături.

împreuná vb. (sil. -pre-u-), ind. prez. 1 sg. împreunéz/împreún, 3 sg. şi pl. împreuneáză/împreúnă

împreúnă adv.

ÎMPREÚNĂ adv. În asociere unul cu altul (sau cu alţii); laolaltă; la un loc. Ei merg ~. /în + pre + ună

A SE ÎMPREUN//Á pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre elemente concrete sau abstracte) A se uni, formând un tot organic; a se confunda; a se contopi; a se îmbina. 2) (despre fiinţe de sex opus) A realiza actul sexual (în vederea reproducerii); a se împerechea. /Din împreună

A ÎMPREUN//Á ~éz tranz. A face să se împreuneze; a îmbina; a contopi. ~ culorile. [Sil. îm-pre-u-] /Din împreună