ÎNŞTIINŢÁ, înştiinţez, vb. I. Tranz. A aduce la cunoştinţă; a da de ştire, a anunţa; a informa. ♦ Refl. (Înv.) A lua cunoştinţă, a prinde de veste, a afla. – În + ştiinţă.

INŞTIINŢÁ vb. 1. v. informa. 2. v. comunica. 3. a anunţa, a încunoştinţa, a vesti, (înv.) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (A ~ ceva cuiva.) 4. v. preveni.

înştiinţá vb. (sil. -şti-in-), ind. prez. 1 sg. înştiinţéz, 3 sg. şi pl. înştiinţeáză

A ÎNŞTIINŢ//Á ~éz tranz. (persoane) A pune în cunoştinţă de cauză; a pune la curent a anunţa; a informa. /în + ştiinţă