INFORMÁ, informez, vb. I. Tranz. A da cuiva informaţii despre ceva sau despre cineva, a face cunoscut; a înştiinţa. ♦ Refl. A căuta să se pună la curent cu ceva, a lua, a strânge informaţii, a se interesa, a se iniţia, a se documenta, a se edifica. – Din fr. informer, lat. informare.

ÎNFORMÁ vb. v. alcătui, compune, constitui, forma.

INFORMÁ vb. 1. v. documenta. 2. a se interesa, (înv. şi reg.) a cerca. (Se ~ de tot ce-a mai apărut.) 3. a cerceta, (Transilv., Ban. şi Bucov.) a ştirici. (S-a ~ peste tot.) 4. a anunţa, a aviza, a încunoştinţa, a înştiinţa, a vesti. (A ~ pe cineva despre ceva.) 5. v. comunica. 6. v. preveni.

informá vb., ind. prez. 1 sg. informéz, 3 sg. şi pl. informeáză

A SE INFORM//Á mă ~éz intranz. A strânge informaţii; a se pune la curent pe bază de informaţii; a se documenta. /<fr. informer, lat. informare

A INFORM//Á ~éz tranz. A face să dispună de informaţie. 2) A pune în cunoştinţă de cauză printr-o informaţie; a pune la curent; a anunţa; a înştiinţa. /<fr. informer, lat. informare

INFORMÁ vb. I. 1. tr. A da cuiva informaţii; a înştiinţa. 2. refl. A strânge informaţii; a înştiinţa. 2. refl. A strânge informaţii, ştiri; a se interesa. [< fr. informer, it., lat. informare].