ÎNŢEPĂTÓR, -OÁRE, înţepători, -oare, adj. 1. Care înţeapă (1); care produce o senzaţie dureroasă ca de înţepătură. ♦ (Despre băuturi, mâncăruri, mirosuri etc.) Care dă senzaţia de înţepătură, care pişcă. 2. Fig. Sarcastic, ironic. – Înţepa + suf. -ător.

ÎNŢEPĂTÓR adj. v. epigramatic, ironic, per-siflant, persiflator, sarcastic, satiric, zeflemist, zeflemitor.

ÎNŢEPĂTÓR adj. 1. pişcător. (Insectă ~oare.) 2. v. ţepos. 3. v. ascuţit. 4. v. înăsprit. 5. v. picant.

înţepătór adj. m., pl. înţepătóri; f. sg. şi pl. înţepătoáre

ÎNŢEPĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care înţeapă. 2) (despre miros sau gust) Care produce o senzaţie asemănătoare cu o înţepătură. 3) fig. Care conţine aluzii răutăcioase; usturător; pişcător; corosiv; urzicător; îmbolditor; muşcător. Glumă ~oare. /a înţepa + suf. ~ător