ÎNÁLT, -Ă, înalţi, -te, adj. 1. Care se ridică mult în sus; foarte ridicat. ♢ Frunte înaltă = frunte mare, lată. ♦ (Substantivat, n.) Înălţime. ♦ (Despre fiinţe) De statură mare. ♦ Care se găseşte la înălţime (mare). 2. (Despre sunete) Ascuţit², subţire, acut. 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau măsură mare. ♦ (Despre frecvenţă) Cu un număr mare de perioade pe unitatea de timp. 4. Fig. Care este situat pe o treaptă ridicată în scara valorilor sau a importanţei; superior; deosebit, important; distins, măreţ. ♢ Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore (înregistrate); hi.-fi. [Var.: nalt, -ă adj.] – Lat. in altum.

Înalt ≠ jos, mic, scund

ÎNÁLT adj., s. 1. adj. ridicat. (Un loc ~.) 2. s. înălţime. (În ~ cerului.) 3. adj. lung, mare. (Un om ~.) 4. adj. acut. 5. adj. ales. 6. adj. v. im-portant. 7. adj. v. ridicat.

înált adj. m., pl. înálţi; f. sg. înáltă, pl. înálte

ÎNÁLT² ~uri n. v. ÎNĂLŢIME. ♢ ~ul cerului bolta cerească; firmament. /<lat. in altum

ÎNÁL//T¹ ~tă (~ţi, ~te) (în opoziţie cu scund şi jos) 1) Care se întinde mult în sus. Casă ~tă. ♢ Frunte ~tă frunte lată, mare. 2) Care se află la mare înălţime. Loc ~. 3) Care este mare de statură; lung. Un om ~. 4) Care este ridicat (ca valoare, intensitate, mărime etc.). Curent electric de ~tă tensiune. Recoltă ~tă. 5) (despre sunete, voci) Care are un ton subţire. Notă ~tă. /<lat. in altum