ÎNCĂRCÁ, încárc, vb. I. 1. Tranz. A umple un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva. ♦ A pune un obiect greu sau mare într-un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat. ♦ A introduce într-o armă de foc un cartuş sau un proiectil cu material exploziv. 2. Tranz. şi refl. A (se) acoperi, a (se) umple (de...). 3. Tranz. Fig. A exagera cu scopul de a înşela. ♦ Spec. A adăuga prin înşelătorie un plus la socoteală. 4. Tranz. (În expr.) A-şi încărca stomacul cu... = a mânca prea mult. A-şi încărca sufletul cu... = a-şi împovăra conştiinţa. A fi încărcat de ani = a fi în vârstă. 5. Tranz. A acumula energie într-o baterie electrică; a acumula sarcină electrică pe armăturile condensatoarelor electrice. – Lat. *incarricare.

A încărca ≠ a descărca

ÎNCĂRCÁ vb. 1. a umple, (Transilv.) a tecărui. (~ carul cu fân.) 2. v. împovăra. 3. v. umple.

ÎNCĂRCÁ vb. v. exagera.

încărcá vb., ind. prez. 1 sg. încárc, 3 sg. şi pl. încárcă

A ÎNCĂRCÁ încárc tranz. 1) (vehicule, recipiente etc.) A umple cu o povară (pentru a fi transportată). ~ carul cu fân. ♢ A-şi ~ sufletul a se face vinovat de ceva; a-şi împovăra conştiinţa. 2) (fiinţe) A pune să care greutăţi. 3) (poveri de transportat) A ridica pentru a pune într-un vehicul, într-un recipient sau pe spinarea unei fiinţe. 4) (arme de foc) A umple cu încărcătură. 5) A face să poarte multe poveri; a împovăra. ♢ Încărcat de ani a fi bătrân. 6) rar (datorii, socoteli etc.) A mări înşelând. ~ nota de plată. 7) A umple de murdărie. Încărcat de noroi. 8) (acumulatoare electrice) A dota cu energie (prin cuplare la o reţea de curent continuu). ~ o baterie electrică. /<lat. incarricare