EXPLOZÍV, -Ă, explozivi, -e, adj. s.n. 1. Adj. Care poate exploda, care produce explozie; explozibil (1), fulminant. ♢ Sunet (sau consoană) exploziv(ă) (şi substantivat, f.) = consoană care produce, la deschiderea bruscă a canalului bucal, o explozie (5); sunet sau consoană ocluzivă. ♦ (Despre aparate, maşini etc.) Care acţionează prin explozia unor substanţe speciale cu care este încărcat. ♦ Fig. Susceptibil de a declanşa consecinţe grave. 2. S.n. Substanţă sau amestec de substanţe care, sub acţiunea căldurii sau a unui factor mecanic, are proprietatea de a se descompune brusc şi violent, cu dezvoltare de căldură, lumină şi gaze, provocând o creştere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil (2). – Din fr. explosif.

EXPLOZÍV adj., s. 1. adj., s. detonant, explozibil, fulminant. (Substanţă ~.) 2. adj. v. oclusiv.

explozív adj. m., pl. explozívi; f. sg. explozívă, pl. explozíve

explozív s. n., pl. explozíve

EXPLOZÍV ~ă (~i, ~e) şi substantival Care poate exploda; explozibil. /<fr. explosif

EXPLOZÍV, -Ă adj. Care poate exploda; producător de explozie; explozibil. ♦ (Despre consoane; şi s.f.) Care se produce prin explozie (4) [în DN], prin deschiderea bruscă a canalului fonator. // s.m. Substanţă care, prin încălzire sau lovire, produce o explozie. [Var. explosiv, -ă adj., s.m. / cf. fr. explosif].